Text 9 – Iry Berbinscky

Accident-rochieACU’ vreo 5 ani in urma, s-a intamplat sa am o saptamana plina de peripetii hazlii… Au inceput toate intr-o zi de Marti, cand aveam prima Mea intalnire cu in baiat serios. Imbracata elegant, ajunsa la locul intalnirii(pe o banca), cum asteptam eu emotionata printul, numa’ce il vad ca spare de dupa colt la vreo 12m distanta si eu cum dau sa ma ridic, poc, o pasarica din copac isi face nevoile la mine in cap, prelungindu-se pe fata si umar. N-am mai asteptat sa ajunga printul la mine, ca am facut stanga imprejur si am chiscat-o toata kkk, acasa(noroc ca stateam aproape). Bineinteles ca omul m-a cautat, dar de rusine nici ca n-am mai vrut sa dau ochii cu el.

Si ca povestea sa continue, dupa doua zile de la patanie, se anuntase o sedinta (meeting) cu niste asociati de la viitorul Meu job. Zis si facut. Intalnirea se desfasura intr-un restaurant si tinuta trebuia sa fie de gala. Ajung la locul faptei, ne punem cu torii la masa, Iar la un moment dat ma trec nevoile. Imi cer scuze, ma duc la baie, IAR la intoarcere ca o diva CE eram pe tocuri de 10cm, poc ma impiedic de un cablu, dau peste masa, ma agat cu rochia de scaun, rastorn si vreo doua pahare pline cu vin, imi rup ciorapii si ma mai si trezesc cu cracii in sus sub masa. Dupa 10 secunde de liniste, incep vuiete de rasete. Simteam ca, cade cerul pe mine. Trecem peste, toata lumea incerca sa ma consoleze.(o Luna s-a ras pe seama mea la Servici).

Si ca sa inchei saptamana, in ultima zi din ea, cand normal duminica lumea se relaxeaza, eu mai cu mot ma trasneste sa ma apuc de sporturi extreme. Ajunsa la munte, in varful cel mai inalt, catarata cu alto nebuni mai profesionisti, imi leaga niste franghii de buci, pe sub buci, si ma arunca cu capul in jos de la mama dracului din „pod”. In cadere, nerealizand cand dracu m-au impins, de fricaaaa, am facut pe mine (treaba mica)… la aterizare unul dintre ei intreaba: „fratilor voi at I simtit? Picura si uite CE spare si senin e afara!”, iar restul uitandu-se la mine ca tremuram toata si eram pisata toata pe pantaloni, au inceput sa rada zicand:” da Bree, pantalonii ei au facut minuni, ploua cu parfum de primavara” :)))))))))))))))))

Mdeaaa… s-a ras vreo cativa ani buni de mine. Aceeasi nebuna, copila zapacita… ca v-as mai zice, dar mi e ca o sa radeti o viata de mine. Si m-am facut destul de ras……

Scris de Iry Berbinscky.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s