Concurs: Amintiri din copilarie 2

Primul biletPRIMUL BILET

 

Fumez o ţigară şi fac rotocoale de fum, pe care le urmăresc cu privirea până se topesc în aer cu molcome arabescuri. Amintirile mi se scurg năvalnic prin sânge. Haotic şi ameţitor ca întru-un carusel. Mă gândesc la el şi simt cum mă taie o lama pe reţină că-n “Câinele andaluz”.

Îl chema Edi şi era copilul vecinilor bunicilor mei. Venise adus de bunica-sa. Un pici sfios cu ochii mari şi verzi. Bătrânele s-au apucat de cafele şi de de forfecat protipendada micului târg de provincie. Puştiul mai prinsese ceva inima şi s-a apropiat de mine.

– Cum te cheamă?

– Ioana, da’ pe tine?

– Eduard, dar pot să-mi spui Edi. Vrei să mergem în curtea mea să ne jucăm? Mă urc în pom şi-ţi culeg mere dulci, de vară…

– Hai, m-am învoit eu.

Primul biletMi-a adus o pătură şi am pus-o sub meri, ne-am descusut reciproc despre puţinii ani trăiţi până atunci, mi-a dat mere şi m-a declarat iubita lui pe vecie.

Nu eram la şcoală, abia făcusem șase ani mă căzneam să buchisesc slovele de tipar. Eram atât de dornică să-mi petrec ziua cu el, încât într-o zi i-am scris un bilet pe un şerveţel, cu un creion chimic muiat în scuipat: “Edi-dacă vrei- să cocăni- la- uşa asta “. Şi am pus o floare în chip de semnătură. Întâiul meu bilet de iubire.

A fost prima mea dragoste, aşa că un puf de păpădie. Când am învăţat literele de mâna, lui i-am scris mai întâi. Ne vedeam doar vacanţele, la bunici, căci eu locuiam în alt oraş. La început mă aştepta în gară cu un cărucior de butelie. Îmi zicea că e o trăsura fermecată, iar eu sunt o prințesă. Mă trăgea hurducanat pe piatra cubică și chiuiam ca nebunii. Apoi a venit cu bicicleta. Era copil singur la părinţi şi bun la carte. Părinţii îi luaseră un Pegas, roşu strălucitor. Îi luceau ochii în cap de mândrie când mă aştepta cu bicicleta la gară. El m-a invățat să merg pe bicicletă, iar eu i-am zgariat-o într-o cazătură teribilă. Nu m-a certat pentru pagubă și nici pentru că mă dădeam mare că pot să merg făra să pun mâinile pe ghidon. M-a ținut în brațe și mi-a pus frunze de rostopască pe genunchii zdreliți. Știa multe leacuri băbești de la bunica lui.

*

*          *

Era vacanta de vara din clasa a șaptea spre a opta. Sa fi avut vreo treisprezece ani. Primisem o scrisoare de la Edi si o deschisesem cu nerabdare. Eram șocata de conținut. Simţeam că mă scurg pe scaun, ca ceasurile lichide ale lui Dali. Mă uităm la scrisoarea primită şi simţeam o durere surdă în capul pieptului.

Vara era pe sfârșite, iar eu nu fusesem nici măcar o zi la bunici. Aşa se legaseră zilele, cu tabere, cu plecări în străinătate cu ai mei, la mare… Târgul de provincie mi se părea tot mai îndepărat. Mă holbam în plic golită parcă de suflet. Îmi trimisese un plic mare, cu foi goale, cu timbre şi alte plicuri mici. Era modul lui subtil de a-mi spune să-i scriu sau să vin.

În două zile eram la bunici. Inima îmi bătea de emoţie înainte să intre trenul în gară. I-am văzut din depărtare silueta zveltă. M-a privit cu ochii aia frumoşi, m-a strâns în braţe şi mi-a şoptit la ureche: “- Ştiam că ai să vii… “

A două zi am plecat pe deal, la locurile noastre, la luminişul tainic. Era vremea zmeurei. Culsesem o pungă plină. Stăteam amândoi în iarbă înalta, auzeam țârâitul greierilor şi mâncam zmeură. La un moment dat mi-a zis să închid ochii şi să deschid gura: îmi baga în gură zmeure parfumate, una câte una… Apoi m-a luat în braţe şi m-a sărutat, aşa cu limba, cum auzisem noi că fac actorii în filme. Cu o vara înainte nu fusesem de acord. Până atunci doar ne pupam pe gură. Ideea de sărut în care să fie limba implicată îmi provoca dezgust. Însă acum era aşa ca o bătaie de aripi de fluture. Băiatul ăla frumos, cu ochii verzi ca frunzele îmi câştigase sărutul şi primii fiori. Ne-am sărutat zile întregi cu aromă de zmeură şi mure. Îmi culegea flori, mi le împletea în păr şi stăteam în poaina ceasuri întregi.Ne ţineam strâns în braţe ca să ne auzim inimile cum bat împreună.

Vara se zvârcolea la picioarele toamnei, iar soarele era molcom şi blând ca un alint de prunc.

Ne hotărâsem la o ultima scaldă. Stăteam pe o piatră, sub sălcii. S-a uitat la mine prin smaraldele alea strălucitoare şi mi-a spus că mă iubeşte şi că sunt cea mai frumoasă fată de pe pământ.

Ne-am luat de mâna şi am intrat să înotăm. Atât îmi aduc aminte şi apoi doar mulţimea strânsă în jurul meu:

-“L-a tras bulboana. A intrat la vârtej.” Îmi bâzâiau pe la urechi cuvintele oamenilor ca nişte muşte mari, rele si huplave. Mai întâi nu am înţeles despre ce e vorba şi unde e Edi. Când am realizat, am crezut că mi s-a rupt ceva în plex, îmi venea să-mi scot inima din piept şi s-o înghit. Pe nemestecate. Am urlat ca o jivină încolţită şi am vrut să mă duc după el, dar m-au ţinut oamenii.

Rând pe rând au venit: bunicii mei, părinţii lui, oamenii în uniforme, care puneau întrebări peste întrebări. Eu eram mută şi împietrită. Simţeam cuvintele cum se rostogolesc neputincioase şi nu pot trece de încleştarea dinţilor.

Am stat fără grai şi fără lacrimi până în ziua înmormântării. Îl priveam cum stătea liniştit, aproape zâmbind şi-mi venea să mă duc să-i deschid ochii şi să mai văd verdele ăla pentru ultima oară. Mi-a venit glasul când au pus pământ pe el. Mi-au venit toate cuvintele nespuse şi lacrimile neplânse. Am urlat că o nebună şi am plâns cu muci. Mă durea carnea, mă ardeau lacrimile pe obraji şi voiam să mor şi eu. Aş fi vrut să mă bage în groapă odată cu el, cu băiatul căruia îi dădusem primul bilet, primul sărut şi prima iubire.

După înmormântare, mama lui a venit la mine şi mi-a dat un plic. Era primul bilet de iubire pe care i-l scrisesem la șase ani. L-am păstrat cu sfinţenie în cutia mea cu scrisori, flori presate şi bucăţi de suflet. Mă uit acum la el şi mă gândesc că e prima dată în viaţă când am avut curajul să scriu despre asta. Şi a fost aşa că o răscolire întru eliberare şi parcă i-am simţit fâlfâirea de aripă de înger în timp ce scriam şi plângeam. Băiatul cu ochii ca iarba cred că mă veghează din înalt şi ştie cât l-am iubit, cât l-am plâns şi că odată cu el s-au terminat ultimele zile din copilăria mea. Cu el am ştiut pentru prima dată ce înseamnă atât iubirea, cât şi moartea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s