Concurs: Amintiri din copilarie 12

Amintiri din copilaria meaAmintiri din copilăria mea

Trebuie să vă spun dintr-un început că am fost copilul problemă al familiei. Probabil că trebuia să mă nasc băiat. Dar ciudate fiind căile Domnului, am ieșit fată. Obișnuiam să mă cert și să mă bat cu toți copiii din cartier și de la școală. Făcusem un soi de pasiune din asta mai ales că îmi doream să fiu un bun luptător ca personajele pe care le interpretam jucând jocurile video : Mortal Kombat. Mama, biata femeie m-a crescut singură. Nici până în ziua de azi nu știu cum a reușit performanța asta. Și uite așa eu am umblat din bonă-n bonă foarte multă vreme. Una din bone, o femeie trecută de cincizeci de ani era o femeie tare aprigă. Mi se făcea frică doar când se uita la mine. Într-o dimineață am vărsat laptele pe masă. Nu ați vrea să știți ce scandal a pornit duduia: din nesimțită nu mă scotea, ca în ultima instanță să-mi tragă și vreo două perechi de palme, că deh : bătaia e ruptă din Rai! Trecem peste faptul că a doua zi a dat-o mama cu capul de pereți, irelevant.

O altă bonă pe care am avut-o și pe care o îndrăgeam foarte tare a fost Miora, schizofrenica. Mioara avea nu mai puțin de douăzeci și șapte de ani și era bolnavă de schizofrenie. Sigur că dacă mama ar fi știut de la bun început ce aduce în casă nu mai ajungea să îmi fie bonă. Dar nu a știut. Ne-am dat seama ceva mai târziu. Mă înțelegeam tare bine cu fătuca asta. Era pocăită și visa să se mărite cu un tip, șofer pe taxi. Nu știu dacă s-a mai măritat cu ăla, cert e că Mioara mă lua des la biserică cu ea. Îmi plăcea acolo, mai ales de Sărbători ( când toată lumea făcea cadouri la toată lumea). Așa mai primeam și eu : o păpușă, un biscuite, o ceva. Mișto de tot la Pocăiți. Dacă n-ați fost, vă recomand.

Într-o zi ce s-a gândit Miorara? Să mergem ca fetele la cofetărie. Voia tare mult să îmi facă o bucurie. Așa că îmi aranjase programul pe ziua aia: parcul de distracție, cofetărie și mers la magazine să îmi cumpere cărți de colorat. Pe atunci cred că aveam nouă ani. Am mers în parcul de distracție și Mioara a insistat să mă dau în trenuleț. Mi se părea atââât de boring ideea de a te da într-un trenuleț, trenuleț pe care nu îl conduci cum ai tu chef, trenuleț care te conduce el. După cum puteți observa, de mică am urât să fiu condusă. Mioara era extrem de entuziasmată și avea rânjetul până la urechi. Voia cu orice preț să îmi facă o bucurie. Mi-a fost milă de ea și am vrut la rândul meu să-i fac plăcerea, așa că m-am urcat în blestematul ăla de trenuleț și m-am lăsat condusă. Acum nu știu care cui i-a făcut bucuria : Mioara mie sau eu Mioarei (lăsând-o să creadă ce faptă bună face).

Un gând despre „Concurs: Amintiri din copilarie 12

  1. Îmi pare rău, poți să mă urăști ptr opinia pe care o voi lăsa, dar… m-ai lăsat la antreu.
    Primul impuls a fost să spun că după preludiu ai adormit, dar ca să n-o dăm pe altele, am apelat la replica lui Obelix. 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s