Al șaselea text din concurs. Cu stea la inimă

Cu stea la inimă” Cine ești tu, la urma urmei, spune?
O parte din acea putere
Ce veșnic răul îl voiește
Și veșnic face numai bine? “
( Goethe, Faust)

Ne curbăm sufletele spre apropiere. Vii tu un pic. Mai vin şi eu. Pleci tu un pic. Mai plec şi eu. Din timp în timp, ne revedem. Bucuroşi şi dornici de cunoaştere. Ne adulmecăm ca pe o pradă bună. Ne scanăm teritoriile slabe. Dar şi pe cele puternice. Păstrăm tensiunea până când aerul dintre noi ţipă. Ne arătăm iubirea cu un zbor de porumbei speriaţi de sunete. Reluăm discuţiile cu un aer distrat. Câteodată, tu vrei să pleci prea curând. Te eliberez din nou. Tu revii, liber.

Ieri, ne-am întâlnit pe stradă. Eu nu te-am văzut. Mi-ai sărit în faţă ca leoaica lui Stănescu. Am trăit fericiri multiplicate.Ţi-am mîngăiat obrazul drag. Ochii tăi zămbeau. Erai fericit să mă revezi. Atunci m-am liniştit, şi toţi corbii îndoielii au zburat din suflet. Ţi-am simţit fluviul.Te-am îmbrăţişat nici tare, nici încet. Amândoi sub acelaşi cer, întamplător. Mi-ai povestit multe. Eu îţi urmăream gesturile, intonaţia vocii, privirea şi zâmbetul drag. Nu pot să nu te mai iubesc, deşi de fiecare dată când pleci, îmi promit aşa. Nu vreau să nu mai exişti pentru mine. A rămas să ne vedem peste 2 zile. În aceste zile, pănă la revedere, am plutit. Schimb de energie. Am bateriile încărcate la maxim. Te aştept să ne îmblânzim.

Te-am întâmpinat cu mine. Am pregătit şi cafea, pepsi şi eclere cu ness. Nu mai am cremă de zahăr ars. Nici cozonac din ăla bun făcut de mine, cu multă nucă şi cacao. Le pregătesc când mai revii, înfometat de bine şi de mine. Şi de tine în pace.

De fiecare data când vii acasă, sunt foarte fericită. Aduci cu tine toate speranţele pe care le speram şi fericirea pe care o trimiteam spre tine. La mine rămânea doar un pic. Frumuseţea ta mă scoate din minţi. Încerc să nu las acest lucru sa-mi afecteze judeca. Dar nu pot. Tu ştii cum fac atunci când văd ceva frumos: cad în extaz. Nu pot să mă bucur doar puţin, protocolar. Nu, eu fac urât atunci când mi-e bine şi-i frumos. Mă activez toată. Butonul de comandă spre euforie are funcţia automode.

La fel, şi în cazurile când tu eşti trist. Mă contaminez şi eu. E ca un virus care îmi împrăştie prospeţimea din suflet. Se autoinstalează stările tale. Eu credeam că sunt ale mele. Mult timp, după ce plecai, rămâneam cu melancolia ta. Şi o confundam cu dorul de tine sau cu faptul că niciodată nu voi şti care ne este statusul. Nu ştiu nici acum ce suntem: cunoscuţi, amanţi, nişte străini care se iubesc pe fugă, şi care părăsesc în trombă scena, din teama de a nu pierde controlul, libertatea, euforia perpetuă. Ştiai că îndrăgostirea e ca un drog? Activează serotonina. Aşa e şi cu tine? De-aia te cauţi în privirile necunoscutelor şi în atingerile lor fugare? De aici fuga?

Da, ştiam că eşti nefericit, de cele mai multe ori. Am aflat şi ieri de la tine. Eu credeam, de multe ori că aerul tău cool şi mai rece, se datora imaginii autoimpuse de sex simbol. Mereu te-am privit ca pe un 007. Dar nu, tu ai o tristeţe aparte. Se vede amărăciunea în ochi, dar numai dacă priveşti pe fugă. Mai ai şi bucuria vieţii. O regăseşti atunci când călătoreşti, faci dragoste sau cucereşti eternele iubite. Mi-ai povestit cu mare pasiune despre călătoria ta prin canioanele sufletului trecut. Te conectasei la strămoşi. Ţi-a fost bine. Mina ta a devenit radioasă. Poţi să mai faci exerciţii de fericire? Acum ştii cum poţi ieşi din stări amare. Nu trebuie să bei cucuta până la capăt. Decât dacă tu vrei. Vrei un ceic? O amandină? Ia şi-o speranţă, două. Sunt la ofertă.

Mi-a plăcut să te tachinez cu propunerea de a merge o lună în Tibet, spre meditaţie şi regăsire de sine. Ce faţă ai făcut, şi cum zâmbeai autoironic, gandind despre tine: “Tibet îmi lipsea mie!” Ai dreptate! Şi aici o poţi face, dar zgomotul oraşului, al gândurilor personale şi ale altora, adunate în cărţi, muzică, filme media ne înfluenţează. Propun să găsim căi de combatere a invaziei gânditorilor venite dinspre minţile altora. Ce zici, te conectezi la tine mai des? Şi eu. Promiţi să te asculţi cu adevărat? Ştii că pentru asta va trebui să înveţi să faci diferenţa dintre ce-i al tău şi ce-i al meu sau al altora. Mai stai cu turma? (Şi eu câteodată. Când mi-e frică de mine.) La început te vei simţi derutat. Vei avea tendinţa să renunţi. Să te întorci la confortul automatizat. Şă îţi asculţi iar gândurile îzvorâte dintr-o minte nelucrată, ori învăţate de la alţii. Şi funcţionezi pe pilot automat. E mai comod. Dar şi preţul plătit e mare: viaţa ta.

Ai îndesat, în timp, tot felul de chestii. Şi eu. Ai depozite uriaşe de emoţii, stări şi informaţii care sunt utile ca şi senzaţie şi apartenenţă socială, dar de cele mai multe ori, acestea au tendinţa de a uniformiza sau de crea nişe prestabilite. Ce zici, îl scoţi pe Van Gogh şi povestea lui tristă din tine? (Eu am renunţat la Cenuşăreasa. Mai am de lucru. Sunt în reparaţie.) Sau îl mai laşi să trăiască un pic? A fost util până la un punct, probabil. Ţi-a reliefat durerea. Ai scos-o şi tu prin picturile lui. Doi fraţi gemeni. Poate că aşa a şi fost. Nu ştim. Dar ştii, vine un punct, când este bine să te diferenţiezi. Simbiozele degenerează. Îndepărtează esenţele şi încurajează aparenţele. Vrei să fii transparent? Ia o stea şi pune-o la inimă. Să-ţi strălucescă aerul din corzi. Să poţi să vrei să strigi durerea la-nceput.

Ai zis că vrei o ceartă cu Cel Mare. Am râs isteric. Te-ai amuzat. De ce n-o faci? – ti-am zis. Ai zâmbit ca un ştrengar. Îţi plac provocările. Ştiam eu că te-ai plictist de atâta inadecvare. Ai intrat într-un rol, ca un artist de la un teatru de provincie, care joacă de 30 si ceva de ani aceeaşi piesă. Ai devenit personajul. Eu ştiu că îl poţi concedia pe individul care locuieşte acum în tine. Ce zici, îl trimitem în vacanţă? Acolo unde s-a dus pictorul ăla, de era prieten cu Van Gogh.

Ce zici, ai tupeu să înveţi un nou rol? Alege tu, că ai de unde!
Te iubesc! Şi tu? Nu mi-ai spus niciodată, ştii. Mă laşi să te ghicesc şi eu te împodobesc cu tot ce vreau sau cred că eşti. Tu eşti bun şi nu te opui. Accepţi schimbarea din exterior. Cum e la tine -n suflet? E curcubeu sau stea?
Abia aştept să te revăd. Văd eu cum te mai creionez. Iubesc pictura şi arta. Şi tu. Data viitoare vei fi Prince Charming sau TU? 🙂

Nu ai mai revenit. Nici eu. Am plecat peste mări și zări. Să uit de tine și de mine. Nici acum, după ceva timp nu reușesc să simt că ai plecat. Ești mai prezent în vise și în cuget. Inima e plină de amintirile frumoase, ce au născut din nevoia de a crede că undeva, cândva va fi posibil să existăm. Pentru noi există doar clipe. Clipe bune, adunate din cînd în când. Peste ani, când ne vom fi întâlnit, te-aș fi îmbrășat la fel. Ca și când nu ne vom mai revedea vreodată. Știi că vremea le duce pe toate pe aripile sale, și că tot ce părea, cândva uimitor și de neînlocuit își găsește, în timp folosul său. Toată iubirea noastră a încălzit aerul dintre noi, iar farmecul aparițiri tale tulburătoare a avut sensul de a mă aduce la viață, deși când am plecat eram mai mult moartă decât vie. Încremenisem într-o stare în care vroiam să te păstrez, pentru că mi-era teamă că fără tine nu aș putea fi. Tu ai știut dintodeauna că aceste lucruri ne sunt date spre încercare și îmbărbătare, de aceea nu pot să cred decât că ai fost un fel de înger deghizat în chip minunat, dar care știe căi nearătate nouă încă. Decât atunci când vremea a sosit, și bucuroși putem zâmbi. Atunci știm că a trecut tot ceeea ce ne tulbura spre vindecare. Și mai știu că dacă te voi revedea, voi tresări la fel ca prima dată, dar cu măsură mai bine chibzuită. Odată sufletul venit acasă, mi-e greu să ți-l mai las încă o vreme. Aș mai putea, dar nu mai are sens. De aceea, vreau să-ți mulțumesc pentru răbdarea de a sta cu mine și cu povestea pe care am simțit-o împreună, deși știai că va dura doar clipe. Acele clipe au fost sublime și profunde. M-au ajutat să aflu că oriunde ești cu tine, totul este bine. Și că e bine să nu pui nădejde mult prea mare în tot ce ne-atinge, decât atunci când are marginile îndreptate spre sus. Foarte sus. Altfel, sunt bine. Mulțumită. Imi este dor de tine și romanța noastră neîndepinită. De aceeea, scriu cu dor și patos. Să treacă toate prin cerneala caldă, ce vindecă puțin câte puțin din dorul ce nu credeam să pot să-l mai suport. Am reușit, și cred că și tu ești fericit. Căci toată iubirea ce există între noi, ne furnizează energie minunată. Și poate să aducă noi prezențe, care se pot cu adevărat uni. Îți mulțumesc.

Un gând despre „Al șaselea text din concurs. Cu stea la inimă

  1. Asesta sunt Eu, desi, nu Eu am scris.
    Multumesc si eu!

    Ti-oi mai scrie si eu,
    Asa frumos, dor,
    Totul imi va fi umbra!
    N-am sa iscalesc votat,
    Sincer, ca pe un act,
    Eu am sa te descopar.
    Esti un ingen onorat,
    Literalmente ornat,
    In paste, Tu colorat,
    Leonianca mea, asumat.
    Pentru a raspunde… franc,
    Goethe.. mi-a c-am fost amant. (suflet descoperitor de pelerine)
    Poate gay, (sti tu) neasumat, 😉
    am intrat la tine-n strada cu c…at,
    unde visul meu odorizat,
    Raul meu, si binele netorizat,
    Al marii visnic plina de cacat.
    Scimbarea, era oportuna, necenzurat,
    De aceea m-am tot riscat!
    Si nu-s Nebun nejustificat!
    Eu sunt, Magul din Tarrot.
    La o adica… nici precizat,
    Nici justificat!
    Detin in mine, controlat !
    Toate elemente de elucidat,
    Prea iubitii tale de neinfricat!

    ” Cine ești tu, la urma urmei, spune?
    O parte din acea putere
    Ce veșnic răul îl voiește
    Și veșnic face numai bine? “( Goethe, Faust)

    Eu sunt Eu, neinfricat,
    Caci sabia este la mine 🙂
    Ea poate inonila ciudat,
    Sa pate taia frumos urlat!
    Mag fiind, neelucidat,
    Nebun am fost, neinfricat
    Iar voi, regi, recine la Mat.
    Te-as demasca Eu, curat,
    Las in fericire, incondeiat,
    Hristosul, rasticnit in mine.
    Si eu te pup si te-am lasat,
    Timp ne-o fi si maine, inserat,
    Sa ne uibim ca un nestemat.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s